Andreea lucra ca manager de proiect într-o firmă de software din Iași și era căsătorită cu Mihai de opt ani. Conferința din Cluj era una de rutină: prezentări, cafea proastă, networking până la epuizare.
Irina ținea un workshop despre design de interfețe. Era din Timișoara, purta părul scurt și ochelari rotunzi și râdea cu tot corpul. La sfârșitul workshop-ului, Andreea a rămas să pună o întrebare. Au vorbit până când femeia de serviciu le-a cerut să plece.
Parcul Central
Seara au mers prin Parcul Central, pe lângă lac, cu luminile Casinoului reflectate în apă. Au vorbit despre copilărie, despre muncă, despre lucruri pe care Andreea nu le spusese nimănui de ani de zile.
Pe un pod mic, Irina s-a oprit și a întrebat-o, foarte simplu, dacă poate s-o sărute.
Andreea s-a auzit spunând „da” înainte să se gândească.
Restul serii, în camera Irinei de la hotel, Andreea îl păstrează doar pentru ea.
Acasă
S-a întors la Iași cu un sentiment ciudat de limpezime. Nu era doar vinovăție, deși și asta era acolo. Era senzația că o ușă dintr-o casă în care locuise toată viața se deschisese spre o cameră pe care n-o știa.
Irina i-a scris o singură dată: Nu-ți cer nimic. Doar să nu te prefaci că n-a fost.
Adevărul
Andreea i-a spus lui Mihai după trei săptămâni. Totul. Inclusiv partea pe care nici ea nu o înțelegea pe deplin.
Mihai a tăcut mult. Apoi a spus: „Nu știu ce mă doare mai tare. Că m-ai înșelat sau că acum nu știu cine ești.”
„Nici eu nu știu”, a spus ea. „Încerc să aflu.”
S-au despărțit în primăvară, fără scandal, cu o tristețe pe care o împart încă. Vorbesc uneori la telefon. Andreea s-a mutat într-o garsonieră lângă Copou. Irina vine la Iași o dată pe lună. Nu știu încă ce sunt una pentru alta. Andreea spune că, pentru prima dată, nu-i e frică să afle.
